GeneralTea

In prezent, ceaiul verde se mai cultiva in Brazilia, Argentina si, in principal, in zonele tropicale si subecuatoriale. In Europa, ceaiul verde a fost prima data consumat in Anglia, in anul 1665. In 1858, se importau in Marea Britanie 34 milioane kg de frunze uscate. Spre deosebire de ceaiul negru, ceaiul verde este ceaiul nefermentat. Frunzele ceaiului sunt expuse aerului fierbinte care face ca enzima din frunze sa dispara si astfel procesul de fermentare nu mai are loc. Ceaiurile verzi au cea mai delicata aroma din toate ceaiurile si sunt considerate a avea mai multe beneficii si aplicatii terapeutice decat cele negre.

Daca ceaiul negru, chinezesc, este fermentat si apoi uscat, cel verde este uscat direct la o temperatura care nu degradeaza clorofila. Frunzele de ceai verde fiind lasate sa oxideze putin, au mai putina cofeine decat alte tipuri de ceai.

Majoritatea ceaiurilor verzi sunt oprite din procesul de fermentatie prin metode termice. Ceaiul preparat din frunze nefermentate are o usoara nuanta verde-galbuie, aroma blanda si gust natural. Uneori gustul ceaiului poate fi parfumat cu petale de iasomie.

            Ceaiul Verde Japonez - nefermentat - devine din ce in ce mai utilizat. Ca si in cazul ceaiului negru din China, exista cateva varietati diferite de ceai Japonez, unde cel mai cunoscut este: SENECA, care este un nume generic pentru ceaiul verde Japonez,  reprezentand cea mai inalta calitate de ceai. BANCHA se refera la frunzele de ceai culese tarziu. GENMAICHA este creeat prin amestecul la inalta presiune a orezului copt cu Seneca. Aroma orezului copt din acest amestec furnizeaza ceaiului o aroma deosebita. Genmaicha este numita uneori "popcorn tea” deoarece are un gust neobisnuit. MATCHA este pudra de ceai folosita in vestitul ceai japonez "Japanese Tea Ceremony”.

GREEN CHINA/FORMOSA (TAIWAN) TEAS